De la începuturile sale, în 1954, în hotelul Bilderberg din orăşelul olandez Oosterbeek, Clubul Bilderberg s-a constituit din prim-miniştri europeni, preşedinţi americani şi cei mai bogaţi directori executivi din lume, toţi aceştia adunîndu-se anual pentru a dezbate viitorul politic şi economic al lumii. Presei nu i s-a îngăduit niciodată să participe şi nici concluziile sau discuţiile Clubului n-au fost făcute publice, în ciuda faptului că acestea au implicaţii uriaşe pentru toţi cetăţenii planetei
Întrunirea Grupului Bilderberg, care a avut loc acum o lună, este o discuţie anuală la care participă aproximativ 150 de persoane dintre cele mai influente pe plan mondial din guvern, industrie, domeniul bancar, mass media, învăţămînt universitar şi complexul militar-industrial. Acest grup discret operează sub "regulile Casei Chatham", ceea ce înseamnă că nici un amănunt din cele discutate nu trebuie să ajungă în mass media, în ciuda faptului că redactorii celor mai mari publicaţii din lume, precum Washington Post, New York Times şi Financial Times, sînt de regulă prezenţi la întrunire.
Conform unor surse care s-au dovedit a fi de o mare acurateţe în trecut, Bilderberg are păreri diferite privind iniţierea “ori a unei depresiuni prelungite şi chinuitoare care condamnă lumea la zeci de ani de stagnare, declin şi sărăcie..., ori a unei depresiuni intense, dar de scurtă durată, care netezeşte calea spre o nouă ordine mondială economică susţinută, mai puţin suverană, dar mai eficientă.”
Informaţiile capătă formă, dacă luăm în considerare faptul că previziunile economice anterioare ale lui Estulin (N.R.: Daniel Estulin locuieşte în Spania şi este jurnalist de investigaţii răsplătit cu numeroase premii. El urmăreşte de peste 15 ani Clubul Bilderberg. O carte a sa pe această temă - un bestseller în Spania, unde a fost reeditată în 15 ediţii - a fost tradusă în 30 de limbi şi publicată în peste 42 de ţări), bazate pe scurgeri de informaţii de la aceleaşi surse, s-au dovedit extrem de precise. Estulin a prezis corect prăbuşirea pieţei imobiliare şi căderea financiară din 2008, ca urmare a ceea ce îi spuseseră sursele din interiorul Grupului Bilderberg că plănuieşte elita, avînd la bază discuţiile acestora de la întîlnirea din 2006 din Canada şi conferinţa din 2007, Turcia.
O broşură premergătoare întrunirii, care a fost înmînată membrilor Bilderberg, conţinea detalii ale agendei economice. Vorbind mai în detaliu, Estulin avertizează că Bilderberg cultivă o imagine falsă a restabilirii economiei, păcălind investitorii să îşi reinvestească banii în bursa de valori, doar pentru a declanşa o altă scădere masivă a activităţii economice care va produce "pierderi masive şi suferinţă financiară acerbă în lunile ce vor urma", conform unui raport Canada Free Press.
Potrivit lui Estulin, Bilderberg presupune că cifra de şomaj din Statele Unite va ajunge în jur de 14 la sută pînă la sfîrşitul anului, aproape dublînd cifra oficială actuală de 8.1 procente.
Sursele lui Estulin îl mai informează şi de faptul că Bilderberg va încerca din nou să ceară cu insistenţă legiferarea Tratatului de la Lisabona, un pion central al agendei pentru a apăra cu totul un superstat federal al UE, forţîndu-i pe irlandezi să voteze din nou documentul în septembrie/octombrie, cu toate că îl respinseseră deja, alături de alte naţiuni europene, prin referendumuri naţionale.
"Una din preocupările acestora este să se adreseze şi să neutralizeze mişcarea contra tratatului de la Lisabona numită "Libertas", condusă de Declan Ganley. Una din acţiunile planificate ale grupului Bliderberg este răspîndirea de zvonuri în mass media Statelor Unite, care să sugereze că Ganley este sponsorizat de traficanţii de arme din SUA, în legătură cu armata SUA," informează CFP.
Daniel Estulin, Jim Tucker şi alte surse care s-au infiltrat la întrunirile Bilderberg în trecut, au furnizat în mod curent informaţii privind agenda Bilderberg, care iese ulterior pe scena lumii, dovedind că organizaţia nu este doar o "şuetă", conform dezvăluirilor, ci un forum de planificare integral, pentru agenda noii ordini mondială. Într-adevăr, chiar recent, vicontele belgian şi actualul preşedinte Bilderberg, Étienne Davignon, s-a lăudat că Bilderberg a ajutat le crearea monedei euro, introducînd pentru prima dată în agendă ideea unui singur etalon monetar, la începutul anilor 1990.
Propunerea Bilderberg pentru un superstat federal european şi o singură monedă are probabil rădăcini mai vechi. O investigaţie a celor de la BBC a scos la iveală documente de la primele şedinţe Bilderberg care confirmau că Uniunea Europeană a fost un vlăstar al grupului Bilderberg.
În vara anului 2002, cînd ulii interesaţi de război din administraţia lui Bush cereau cu insistenţă o invazie a Irakului, membrii Bilderberg şi-au exprimat dorinţa unei amînări şi atacul nu a fost lansat pînă în martie, anul următor. În 2006, Estulin a prezis că pieţei imobiliare din SUA i se va permite să ia avînt înainte ca bomba să fie lansată cu cruzime. În 2008, Estulin a prezis că Bilderberg crea condiţiile unei calamităţi financiare, exact ceea ce a început cîteva luni mai tîrziu, odată cu falimentul Lehman Brothers.
Bilderberg şi-a arătat în mod curent autoritatea privind stabilirea rolului său de persoană importantă. Organizaţia selectează permanent candidaţii la preşedinţie, precum şi pentru vice-preşedinte şi prim-ministru. Bill Clinton şi Tony Blair au fost pregătiţi de către organizaţia secretă la începutul anilor 1990, înainte de a deveni foarte cunoscuţi. Joe Biden, candidatul pentru funcţia de vice-preşedinte în campania lui Barrack Obama, a fost selectat de James A. Johnson, expert Bilderberg, iar candidatul la aceeaşi funcţie în 2004 din campania lui John Kerry, John Edwards, a fost de asemenea binecuvîntat de grup, după ce a ţinut un discurs fierbinte la conferinţa din 2004. Reprezentanţii Bilderberg au călcat chiar regulile casei aplaudîndu-l pe Edwards la finalul discursului despre politica Americii, ţinut în faţa elitiştilor. Alegerea lui Edwards a şocat specialiştii din mass media care se aşteptaseră tocmai din partea lui Dick Gephardt să ocupe poziţia. Cotidianul New York Post a transmis chiar că Gephardt fusese ales, iar pe maşinile de campanie fuseseră deja plasate postere "Kerry-Gephardt", înainte să fie înlăturate după ce s-a anunţat că Edwards este adjunctul lui Kerry.
Un raport al unui ziar portughez din 2008 a evidenţiat faptul că Pedro Santana Lopes şi Jose Socrates au luat parte la întîlnirea din Stresa, Italia, în 2004, înainte să înceapă cursa pentru funcţie de prim-minstru al Portugaliei. Cîteva decizii geopolitice cheie au fost luate anul trecut la întrunirea grupului Bilderberg din Washington DC, subliniind din nou faptul că respectiva adunare este doar una informală. Bilderberg era preocupat de creşterea prea rapidă a preţului petrolului, după ce a ajuns la 150 de dolari barilul şi dorea să se asigure că "preţul petrolului va începe probabil să scadă". Exact acest lucru s-a întîmplat în ultima parte a anului 2008, cînd petrolul a scăzut din nou sub 50 de dolari barilul. Am putut iniţial să prevedem creşterea rapidă a preţului petrolului în 2005 cînd acesta era 40 de dolari barilul, deoarece Bilderberg ceruse creşterea preţurilor la întrunirea de la München. Pe parcursul conferinţei din Germania, Henry Kissinger le-a spus colegilor prezenţi că elita se asigurase că preţul petrolului se va dubla în următoarele 12-24 de luni, ceea ce s-a şi întîmplat.
De asemenea, la întrunirea de anul trecut, Condoleezza Rice, fostul secretar de stat al SUA, a întocmit strategia pentru a semna un tratat privind instalarea unei baze radar a SUA în Republica Cehă, împreună cu ministrul de interne ceh, Karel Schwarzenberg. Rice l-a avut alături la întrunire pe Robert Gates, secretar al apărării, care se pare că a încurajat globaliştii UE să amîne atacul asupra Iranului. Şi iată, cîteva zile mai tîrziu, UE a ameninţat Iranul cu sancţiuni, dacă nu va suspenda programul de sporire a înarmării nucleare.
S-a speculat de asemenea că "întîlnirea secretă" a lui Barack Obama cu Hillary Clinton, care a fost realizată cu ajutorul unor tactici de spionaj, precum încuierea jurnaliştilor la bordul unui avion ca să nu îi urmărească pe cei doi, a avut loc la întrunirea Bilderberg din Washington DC.
Rămîne de văzut ce fel de reportaje de presă asupra Bilderberg 2009 vor fi oferite, deoarece, în ciuda dovedirii faptului că Bilderberg joacă un rol central în influenţarea evenimentelor mondiale financiare şi geopolitice ulterioare şi în ciuda întrunirii de anul trecut ţinută în Washington DC, mass media corporativă din SUA a controlat o amnezie universală privind raporturile de la conferinţă, reprezentaţii acesteia şi ceea ce s-a discutat. Încă o dată, mass media alternativă va trebui să umple golul şi să facă cunoscut populaţiei ce ne-au pregătit globaliştii pentru anul viitor...
Bilderberg 2009 - Lista participanţilor
Regina Olandei Beatrix; Regina Sofia a Spaniei; Prinţul Constantin (Belgia); Prinţul Philippe Etienne Ntavinion, Belgia; Étienne, Viscount Davignon, Belgia (fost vice-preşedinte al Comisiei Europene); Josef Ackermann (bancher elvetian si CEO al Deutsche Bank); Keith B. Alexander, SUA (general-locotenent, director al National Security Agency); Roger Altman, SUA (bancher, fostul adjunct al Trezoreriei SUA, Secretar sub Bill Clinton); Georgios A. Arapoglou (guvernator al Băncii Naţionale a Greciei); Ali Babaca, Turcia (viceprim-ministru responsabil pentru economie); Francisco Pinto Balsemăo (fost prim-ministru al Portugaliei); Nicholas Bavarez, Franţa (economist şi istoric); Franco Bernabe (Telecom Italia); Xavier Bertrand, Franţa (politician conectat la Nicolas Sarkozy); Carl Bildt (fost prim-ministru din Suedia); Ianuarie Bgiorklount, Norvegia (?); Christoph Blocher, Elveţia (industriaş, vicepreşedinte al Partidului Popular Elveţian); Alexander Bompar, Franta (?); Ana Patricia Botin, Spania, (preşedinte al Banco Banesto); Henri de Castries (Preşedinte Grupul de asigurări francezAXA); Juan Luis Cebrián, Spania (jurnalist pentru Grupo PRISA); W. Edmund Clark, Canada (CEO TD Bank Financial Group); Kenneth Clarke, Marea Britanie (parlamentar); Luc Cohen, Belgia (?); George David, SUA (fostul preşedinte al United Technologies Corporation, membră a consilului Citigroup); Richard Dearlove (fostul şef al serviciilor secrete Britanice); Mario Draghi, Italia (guvernator al Băncii Centrale din Italia); Eldrup Anders, Danemarca (CEO Dong Energy); John Elkann (industriaş italian, mostenitor al constructorului de automobile Fiat); Thomas Enders, Germania (CEO Airbus); Jose Entrekanales, Spania (?); Isintro ????, Spania (?); Niall Ferguson (profesor de istorie la Universitatea Harvard); William Ziegler (profesor la Harvard Business School); Timothy Geithner, SUA (Secretar al Trezoreriei); Ntermot ?????, Irlanda (AIV Group); Donald Graham, SUA (preşedinte al consiliului de administraţie al The Washington Post Company); Victor Chalmperstant, Olanda (Leiden University); Ernst Hirsch Ballin (politician olandez, fost ministru al Justiţiei); Richard Holbrooke, SUA (trimisul special al lui Obama pentru Afganistan şi Pakistan); Jaap de Hoop Scheffer (politician olandez, Secretarul General al NATO); James Jones (consilier de securitate naţională la Casa Albă); Vernon Jordan (avocat, fost consilier al preşedintelui Bill Clinton); Robert Keigkan, SUA (istoric); Girki Katainen, Finlanda (?); John Kerr, Marea Britanie (vicepresedinte al Royal Dutch Shell, membru al Camerei Lorzilor); Mustafa Vehbi Koç, Turcia (Preşedintele Koç Holding); Roland GT, Germania (?); Henry Kissinger, SUA; Marie Jose Kravis, SUA (Institutul Hudson); Neelie Kroes, Olanda (Comisarul European pentru Concurenţă); Odysseas Kyriakopoulos, Grecia (Grupul S & B); Manuela Ferreira Leite, Portugalia (economist si politician); Bernardino Leon Gross, Spania; Jessica Matthews, SUA (Preşedinte al Carnegie Endowment for International Peace); Philippe Maystadt (Preşedintele Băncii Europene de Investiţii); Frank McKenna, Canada (vicepreşedinte al Băncii Toronto-Dominion); John Micklethwait, Marea Britanie (redactor-şef al The Economist); Thierry de Montbrial (şeful Institutului Francez de relaţii internaţionale); Mario Monti, Italia (preşedinte al Universităţii Bocconi din Milano); Miguel Angel Moratinos, Spania (ministrul Afacerilor Externe); Craig Mundie, SUA (şef de cercetare Microsoft); Egil Myklebust, Norvegia (preşedinte al consiliului de administratie al SAS Grup); Mathias Nass, Germania (editor al ziarului Die Zeit); Denis Olivennes, Franţa (director general al Nouvel Observateur); Frederic Oudea, Franţa (CEO al grupului bancar Société Générale); Cem Özdemir, Germania (co-lider al Partidului Verde şi membru al Parlamentului European); Tommaso Padoa-Schioppa, Italia (bancher, fost ministru al Economiei şi Finanţelor); Dimitrios Th.Papalexopoulo, Grecia (Managing Director al Titan Cement Company SA); Richard Perle (American Enterprise Institute); David Petraeus (comandant US Central Command); Manuel Pinho, Portugalia (ministru al economiei şi inovării); J. Robert S. Prichard (preşedinte al Universităţii din Toronto); Romano Prodi (fost premier italian şi fost preşedinte al Comisiei Europene); Heather M. Reisman, Canada (co-fondator al Indigo Books & Music Inc); Eivint Reitan, Norvegia (economist, corporate ofiter şi politician); Michael Rintzier, Republica Cehă (?); David Rockefeller, bancher american; Dennis Ross (consilier special pentru Golful Persic şi Asia de sud-vest al Secretarului de Stat Hillary Clinton); Barnett R. Rubin, SUA (director de studii şi Senior Fellow, Centrul pentru Cooperare Internaţională); Alberto Rouith-Gkalarthon, Spania (?); Susan Sampantzi Ntintzer, Turcia (?); Guler Sabanci, preşedinte al Sabanci Holdings; Indira Samarasekera, (preşedinte al Universităţţii din Alberta, Canada); Rountol Solten, Austria (?); Jürgen E. Schrempp, Germania (CEO DaimlerChrysler); Pedro Solbes Mira, Spania (economist); Süreyya Serdengeçti (fost guvernator al Băncii Centrale din Turcia); Sanata Seketa, Canada; Lawrence Summers (economist, director la Casa Albă); Peter Sutherland, Irlanda (preşedinte Goldman Sachs International); Martin Taylor, Marea Britanie (preşedinte al Syngenta AG); Peter Thiel (Clarium Capital Management LCC, SUA); Taneli Matti Vanhanen, Finlanda, (prim-ministru); Daniel L. Vasella, Elveţia (Preşedinte al Consiliului de administraţie la Novartis AG); At van der Ezita, Olanda (Director General al Royal Dutch Shell); Guy Verhofstadt, Belgia (fost prim-ministru); Paul Volcker, SUA (fostul director al Federal Reserve,şeful comitetului consultativ de resuscitare economică a lui Obama); Jacob Wallenberg, Suedia (preşedinte la Investor AB); Marcus Wallenberg, Suedia (CEO al Investor AB); Nout Wellink, Olanda (preşedinte al De Nederlandsche Bank); Hans Wijers, Olanda (CEO de multinaţională Corporation AkzoNobel); Martin Wolf, Marea Britanie (redactor şef economie la Financial Times); James Wolfensohn, SUA (fostul preşedinte al Băncii Mondiale); Paul Wolfowitz, SUA (secretar adjunct al apărării al SUA, preşedinte al Băncii Mondiale); Fareed Zakaria, SUA (jurnalist, gazda CNN); Robert Zoellick, SUA (fost director general al Goldman Sachs, preşedinte al Băncii Mondiale); Dora Bakoyannis, Grecia (Ministru al Afacerilor Externe); Yannis Papathanasiou, Grecia (Ministrul Finanţelor); George Alogoskoufis, Grecia (fost ministru); George A. David, Grecia (preşedinte al Coca-Cola)
